Have Fun!
 
AcasaAcasa  PortalPortal  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiți | 
 

 Heart's Desire (I only Wish)

In jos 
AutorMesaj
MadHater
lil' Artist
MadHater

masculin
Numarul mesajelor : 468
Varsta : 26
Localizare : I'm that little voice inside your painfully crowded head
Stare de spirit : D;< Vreau commenturi la fic. NAO!!
Data de inscriere : 11/06/2008

MesajSubiect: Heart's Desire (I only Wish)   Lun Mai 03, 2010 8:09 pm

"The King has drained the colour from
my wings,
Broken my fairy circle ring
And shamed himself in all his pride,
Changed the winds and wronged the
tides.
Look at all he has done to me.
I cannot run, I cannot hide.”




Epilog



Primul Vis



„Aceasta este ziua care sperai să nu vină.”

Cuvintele erau tăcute. Păreau să
fie grele, cumva – căzând în întuneric la fel ca monedele în apa unei fântâni.
Doll și-a închis gura. S-a uitat în oglindă. Văzu masa de scris, scaunul
familiar. Creioane dezordonate pe masă. Cărți vechi. O lampă.

Acolo, aruncând lumini sidefii
prin cameră, lucind și perfect, stătea trandafirul. Frumusețea lui imaculată
aproape că a împiedicat-o să vadă sinistra pânză de păianjen plină de primii
stropi din roua dimineții ce stătea lângă floare.

Doll o vedea, totuși. Desigur că
o vedea. Cum ar putea să nu o vadă?

A simțit o atingere ușoară pe
umărul ei, dar a dispărut la fel de repede cum a apărut; o ignoră.

Dacă și-ar fi întins brațul ar fi
putut atinge lemnul mesei și scaunul. Creioanele și cărțile. Încă un pas
înainte și ar fi putut lua trandafirul în mână...

O briză a nopții i-a mângâiat
ușor fața, în timp ce ea a început să tremure în liniște.

A auzit cum cineva făcu un pas în
direcția ei. Cum a scârțâit lemnul sub greutatea piciorului.

Doll și-a închis ochii. I-a
deschis, s-a uitat floare, la pânză, la masă și la scaun printr-o bruscă ceață
de lacrimi.

„Aceasta e ziua care sperai să nu vină.”


Into the rabbit hole



Lumina se strecură printre pleoapele Dollenkăi. S-a cutremurat, după
care și-a deschis ochii doar ca să vadă cum lumina soarelui de dimineață pălea
oamenii din metrou. Își băgă mâinile în buzunarele de la haină ca să le
încălzească. Se uită sus, pe tavan, la un panou de informații. 11 dec 2011 08:11


„Dolly...” auzi ea o voce masculină strigându-i numele. Își coborâ
privirea și-l văzu pe Kass, îmbrăcat ca un adevărat rapper și cu pielea lui
închisă la culoare, venind spre ea. „Scoală-te, conteso, că ne vine cursa!”


Cursa. Trebuiau să se urce în următorul tren
de metrou.


Încercă să se ridice de pe scaunul din plastic albastru și oftă,
împotriva propriei voințe, pentru că
toți mușchii ei îi trimiteau semnale dureroase ce erau la fel de ascuțite
ca lama rece al unei săbii înjunghiând-o de repetate ori.


Rahat!” lăsă ea să-i
scape printre dinți. Se ridică cu greu, șchiopătă câteva secunde după care se
lovi de pieptul cuiva. Inspiră aerul și parfumul persoanei îi inundă fosele
nazale. Era dulce și discret. Un miros deloc feminin, dar nici chiar masculin.


„Merçi, Davren,” îi mulțumi
ea, sprijinindu-se de el ca să-și recapete oarecum echilibrul. Se uită la
băiatul de o frumusețe mai rară. Câteva fire din părul lui brunet îi cădeau
nonșalant peste frunte, aproape acoperindu-i ochii albaștri deschiși la
culoare. Pielea îi era la fel de palidă ca a ei, în timp ce se uita la ea cu
fața lui lipsită de emoții.


„Ai putea să înveți să zici și mulțumesc,
contesă de varză acră.”


Era mereu așa dimineața.


Chiar iți venea cu greu să crezi că o față așa drăguță ca a lui, în
formă de inimă și cu trăsături atât de distinse putea să scotă pe gură cele mai
insensibile cuvinte.


Dimineața era cel mai rău. Dimineața scoatea otravă pe gură.


... Și doar dacă se simțea bine. Altfel, era și mai și...


„Uite, când o să învăț cuvântul acela, tu vei fi primul căruia i-l
voi adresa, bine?” îi sugeră Dolly, în timp ce se îndreptau spre ușile deschise
ale trenului lor. Nu primi decât un mormăit drept răspuns. Păși înăuntru chiar
înainte să se închidă automat ușile. Se uită împrejur. Kass îi făcea cu mâna să
vină la el. Îl luă pe Davren de fular și merseră la prietenul lor ce le păstră
și lor două locuri. Dolly se așeză la fereastră. Îi plăcea să prindă cele 20 de
secunde când metroul ieșea la suprafață și puteai să vezi orașul scăldat în
razele dimineții.


Ar trebui să-mi vopsesc
părul înainte ca albastrul să devină gri...



Spatele încă o durea. Își ridică brațele să se întindă și observă că
Davren se uita lung la ea. Între timp, Kass se ridică zâmbind de pe scaunul lui
ca să i-l cedeze unei bătrâne. Un moșneag încercă aceași tactică cu celălalt
băiat ca să constate doar, după aceea, cât de nesimțiți au devenit unii tineri.


Davren se afundă în scaun, încruntat, fierbând de supărare că și-a
permis cineva să-i ceară un astfel de lucru.


„Cum merge cu repetițiile?” se interesă Kass, aplecându-se spre
brunet. Davren era implicat intr-o piesă de teatru – „Fae Tricksters” – în care
deținea rolul Regelui malefic. Piesa era inspirată după o carte scrisă de un
autor din secolul al XVIII-lea și povestea cum creaturile fantastice din
cealaltă lume veneau noaptea și furau copii fermierilor din sate medievale.
Într-o noaptea, aceștia încearcă să fure bebelușul băiat al preotului unui sat,
dar sunt depistați de sora mai mare a infantului care încearcă să-i oprească și
ajunge să-și pună viața în pericol făcând o înțelegere cu Regele zânelor,
Oberon, care este redat în ipostaza antagonistului. Desigur, singura problemă a
lui Davren era că nu prea înțelegea natura lui Oberon, dar reușea să-l joace
cel mai bine dintre toți amatorii de acolo.


„La fel ca întotdeauna,” oftă Davren, posomorât, încercând să-și
bage nasul în fularul călduros fără să-și scoată degetele din buzunare. Își
aținti din nou privirea asupra Dollenkăi care se pregătea să contemple
priveliștea orașului imediat ce ieșeau din tunel. Acum fața ei era aproape
lipită de geam. Colțul gurii băiatului brunet se ridică puțin, în mintea lui
imaginea părându-i amuzantă. Se comporta încă precum un copil fata aceea din
fața lui. Orice străin putea să observe, dacă se uita cu atenție, afecțiunea pe
care o purta brunetul pentru acea fată.


Dolly numără secundele în gând. Chiar dinainte de a ajunge la zero,
trenul se ridică abia perceptibil și ea își ținu respirația, uitându-se plină
de satisfacție la gloriosul oraș inundat de soare. Kass îi știa prea bine
expresia feței când se uita pe geam în acele 20 de secunde de mers la
suprafață. Ochii lui se mutară spre Davren, căci, de obicei, în acel moment ei
făceau un schimb de surâsuri și priviri cu subînțeles. Doar că, de această
dată, Davren părea să fie ocupat cu altceva. Se uita la Dolly cu surpriza
întipărită pe chip. Se ridică și îi luă o suviță scurtă de păr albăstrui ce se
decolorase între degete, ducând-o în dreptul ochilor.


„Dumnezeule Mare, ți-ai pus sclipici
în păr?” întrebă el revoltat, nevenindu-și să-și creadă ochilor.


Dolly își îndepărtă fața pe de fereastră și își mută capul astfel
încât ochii ei să fie la înălțimea ochilor lui.


„Din cauza ta, am ratat ultimele 5 secunde din văzutul orașului...”
i se plânse ea și metroul intră înapoi tunel.


Davren pufni, enervat pe ea că îi reproșează un lucru atât de
prostesc, dar și pe el, de asemenea, pentru că o făcu tristă. Grea povară mai e
inima unui îndrăgostit. „Oricum era un obicei mult prea copilăresc,” replică
el, fiind fără să vrea răutăcios. Își mută privirea și se încruntă. Kass crezu
că se încrunta la el, dar rapper-ul îi stătea doar în drum. Brunetul se mustră
singur pentru că iar vorbise gura fără el. Nu știa de ce nu putea niciodată să
stea să se gândească la un răspuns care să nu supere pe nimeni, de ce mintea
lui mereu părea că dormea când o vedea pe Dolly. Își găsea comportamentul
revoltător. Nu putea s-o facă să zâmbească sincer din cauză că nu știa cum.
Nici un fel de replici amuzante nu-i treceau prin minte când era în preajma ei.
Era ca și cum, odată sub vraja fetei, devenea predispus să scoată numai
monștrii pe gură.


Îi surâdea uneori, dar era un zâmbet trist și afectat. Ori așa ori
de milă. Milă pentru că nu reușea să înțeleagă de ce se turmenta băiatul că
nu-și înțelegea natura propriului personaj, Oberon, că nu reușea să îi ceară
scuze ei și doar bălmăjea vorbe goale, furându-i din timp. Milă pentru că părea
să fie un cățeluș abandonat care, deși ar fi vrut să se împrietenească, să se
joace cu oamenii, nu mai putea avea încredere în ei. Nu era în stare decât să
se lamenteze, să latre și să schelălăie.


„Hey, Davren, ia-o mai ușor,” îi auzi brunetul vocea lui Kass și
simți cum acela își punea mâna pe umărul lui. „Nu e ca și cum ar comite o crimă
ca s-o persecuți în halul acesta.”


Se uită la Dolly. Fata avea colțurile gurii ridicate. Davren își
coborâ privirea pe podeaua metalică cu pete de murdărie și gume lipite și
colorate pe ea. Kass putea s-o facă să zâmbească foarte ușor. Kass mereu o
făcea să zâmbească.


Ca de exemplu, în dimineața aceasta. S-au dus amândoi s-o ia de
acasă și în timp ce fata cobora scările, Kass își flutură mâna frenetic,
chipurile s-o salute. Iar Dolly se oprise ca să râdă fără să alunece pe scările
înghețate.


Era mereu același tipar: Dolly îi spune ceva, el interpretează
altfel, îi dă o replică usturătoare, doar ca să își dea seama că fata spusese
acel lucru în glumă. În continuare, el rămânea cu sechele, dar intră Kass în
acțiune, zice o glumă – două și Dolly era împăcată, râzând. Mereu salva Kass
situația ca un cavaler în armură strălucitoare. Se credea Făt-Frumos cel mai
probabil, mereu gata să-și împace prințesa.


Fără să vrea, spusese ultimele două gânduri cu voce tare. Auzi cum
amândoi începură să râdă de el.


„Davren, ce ai azi? Parcă n-ai ști că eu și Kass suntem doar
prieteni din copilărie,” îi reaminti Doll, reducându-și râsetele la chicoteli
nevinovate.


„Da, chiar că. Și oricum, dacă eu sunt Făt-Frumos și ea prințesa, tu
cine ești? Dragonul? Magicianul rău?” glumi celălalt băiat, după cum îi stătea
în fire. Se aplecă astfel încât să-l forțeze pe Davren să se uite la el. „Sau
Oberon, Regele Malefic al Zânelor Inofensive?” adăugă el, tonul lui fiind total
batjocoritor de această dată.


Brunetul își încleștă dinții, abținându-se cu greu să nu-i dea un
pumn în falcă.


„Termină!” o auzi el pe Dolly. Prima oară crezu că se referea la el,
că și-a dat seama că i-ar fi plăcut să-l ia la bătaie pe rapper, dar fata i se
adresă lui Kass. Acesta din urmă se ridică și își îndreptă coloana, zâmbindu-i
firav în semn de scuze. „Pe bune că mi-aș dori un Rege bătrân și psihopat decât
niște cretini ca voi doi!” le reproșă ea, încruntată.


„Cât de amuzant,” se auzi o voce joasă și seducătoare venind de
undeva din spatele Dollenkăi. Toți cei trei prieteni se uitară întracolo ca să
vadă un bărbat blond, slab, dar impunător. Fața lui era bizar de interesantă: numai
unghiuri curate și ascuțite. Ar fi trebuit să fie neatractivă, dar ceva din
linia gurii o opri din a fi astfel. Chipul lui era de o frumusețe crudă. Omul
era îmbrăcat la patru ace, într-un costum ce sigur era făcut la comandă și
foarte scump căci îi stătea bine și părea turnat pe el.


„Vorbeați cu noi?” își făcu Kass curaj să-l întrebe. Bărbatul își
aținti privirea asupra băiatului cu pielea închisă la culoare și fu îndeajuns
să-l oprească pe acela din a continua să vorbească. De fapt, privirea
bărbatului îl teroriză astfel încât nu reuși nici măcar să-și mai deschidă
gura.


Omul zâmbi, dând la iveală dinții lui albi, incredibil de ascuțiți.
„ Este amuzant cum unele fete –” le spuse el fermecător, uitându-se cu coada
ochiului la Doll, „ – preferă dragonul în defavoarea cavalerului.”


Ușile metroului se deschiseră și bărbatul s-a întors cu spatele la
ei, văzându-și de drum, ieșind din tren și amestecându-se cu grămada de
persoane de pe peronul aglomerat.


Cel puțin acest lucru l-au văzut cei doi băieți. Doll... pe de altă
parte, îl văzu cum își flutură brusc mâna, cum chipul i se metamorfoză:
sprâncenele devenind mai dramatice, ochii schimbându-și culoare – oare chiar
există asemenea culori? – și căpătând nuanțe diferite. Văzu cum ceața, stelele
și întunericul îl învăluiră și îl îmbrăcară într-o ținută regală ce i se
potrivea. Un miros straniu îi înfundă fosele nazale: mirosea a piele veche, vin
acru, nopți târzii și dorințe deșarte. Se lăsă vrăjită de farmecul lui eteric
și-l urmări cum făcea ca iarba verde și tânără să crească uluitor de repede pe
tot întinsul podelei metroului. El făcu câțiva pași în spate, fără să-și ia
ochii de pe ea, și Doll băgă de seamă că era o groapă după el, o groapă ce
părea să fie a unui iepure, iar el căzu chiar în aceea, dispărând în mod subit.


A rămas cu ochii larg deschiși, în stare de negare. Nu putea să
creadă că așa ceva chiar i se întâmplase. Nu putea să creadă că un asemenea
lucru, parcă scos dintr-un vis, a avut loc într-un metrou banal.


Când ieși afară, ajungând la destinație, se uită la cerul fumuriu și
greu ca plumbul. Se uită împrejur. Nu văzu nimic ciudat. Nici un fel de zâne,
elfi, goblini sau dragoni. Nimic ieșit din comun.


Oare a fost doar
imaginația mea?
se
întrebă ea.



Okay. Este epilogul si primul capitol. Fic-ul este aproape terminat - mai trebuie sa scriu doar sfarsitul - asa ca pot sa ma tot lungesc cu postarea lui. Evident, domnul blond si terifiant din metrou are un rol foarte important. Da, foarte important. Extrem de important.
Si ca un side-note: cei care nu suporta un fel de relatie -eu personal prefer sa o denumesc pseudo-relatia romantica - intre o minora (liceu, evident) si un personaj scos din basme care a trecut de 25 de ani atunci... well, tough luck.
No mature content whatsoever for the next few chapters. Just some subtle innuendos >8D
So, yeah... if you can't deal with obsessive, psycho supernatural stalkers leaving glitter and roses everywhere then... Turn back. Turn back before it's too late.
As in now.


Aside from that, I hope you enjoyed this chapter. ^^
Oh and the lyrics from the top of the page? They're Queen. ...Sorta. I changed them a bit so they would fit my taste. The song is called "My Fairy King", if you fans want to know.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
VelvetH0ur
Admin
VelvetH0ur

feminin
Numarul mesajelor : 1747
Varsta : 23
Data de inscriere : 10/05/2008

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Mar Mai 04, 2010 4:36 pm

god damn it ce dor mi-e sa dau ditamai commentul la un fic.
bine,sper sa si reusesc.
vezi ca-ti trebuia acord din partea mea sau a unui mod [daca mai traieste cineva din staff pe`aici], pentru viitor, dar am citit primele 5 cuvinte si ai acord clar lol

epilogul e genial,si versurile care banuiesc ca sunt gen motto,la fel. iubesc ficurile care au epilog. awww,si o cheama doll,cat de dragut.
Dollenka,my bad. original,sa stii.
o dimineata in metrou. nu se putea mai bine
„Ai putea să înveți să zici și mulțumesc,
contesă de varză acră.”

wow lol

teatruuuu. daca au si rochii de epoca ma dedic total wub lol
Orice străin putea să observe, dacă se uita cu atenție, afecțiunea pe
care o purta brunetul pentru acea fată.
*dreamy*
si eu numar secundele de multe ori,cand nu ma pot gandi la altceva.

„ Este amuzant cum unele fete –” le spuse el fermecător, uitându-se cu coada
ochiului la Doll, „ – preferă dragonul în defavoarea cavalerului.”

yeah right lol

Doll... pe de altă
parte, îl văzu cum își flutură brusc mâna, cum chipul i se metamorfoză:

foarte tare.

bun. am terminat si imi place mult. am citit si ce ai scris in josul postarii si imi place si ideea. so ce pot sa zic,banalul NEXT What a Face

_________________



Listen, you sinner, I`m sinning too
Just wait until the darkness falls so I can sin with you.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://musicisfuel4life.forumz.ro
MadHater
lil' Artist
MadHater

masculin
Numarul mesajelor : 468
Varsta : 26
Localizare : I'm that little voice inside your painfully crowded head
Stare de spirit : D;< Vreau commenturi la fic. NAO!!
Data de inscriere : 11/06/2008

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Mier Mai 05, 2010 5:38 pm

Hehehehhehehehe~~
(rade ca istericul pt. cateva minute indelungate)
...


a-HEM! Multumesc pentru minunatul tau comment. Daca ai putea s-o tii asa pe tot parcursul fic-ului, ti-as.... hmmm... wel, I don't know. I guess I'd give you some of those god forsaken magic roses, but that would be pretty damn romantic, ain't I right? xD

So, yeah, o sa trebuiasca sa te multumesti cu sincerele mele aprecieri si sentimente de recunoastere care izvorasc din sufletelul meu mic si gingas. C:
Iar acum, asa, pe nepusa masa, voi posta urmatorul capitol pentru tine, in exclusizitate >:D
Prepare yourself!
I shalt seize thee day!

Pofta buna la citit. Sa devorati totul.



The Royal Game


I se spunea jocul Regilor și al Reginelor din motive întemeiate:
aceștia aveau cea mai mare putere și o puteau exercita cel mai ușor, fără să se
consulte cu cineva sau să le fie puse la îndoială acțiunile. Ceilalți
participanți, în schimb, mereu trebuiau să își exprime punctul de vedere în
legătură cu o idee ce se vroia pusă în aplicare și să-i convingă pe cei cu
titluri superioare să fie de partea lor.


Desigur, nu erau chiar
regi și regine, din acest motiv era intitulat ca fiind un joc. Era mai degrabă
un club al străzii, cu câțiva membri care s-au împrietenit sau se știau de mai
mult timp și care au decis să-și dea titluri de nobili și să se întâlnească în
fiecare sâmbătă într-o galerie părăsită în care locuia unul din ei care se
ocupa cu arta pictatului.


Cei trei – Contesa de Inimă Roșie, Ducele de Treflă și Bufonul Negru
– se îndreptau spre acel loc deja. Pentru acest scop au și călătorit cu metroul
până în celălalt capăt al orașului.


Întâlnirea de atunci oricum nu avea să fie la fel ca celelalte.
Regele avea să se retragă și să-și numească succesorul. Se zvonea că acesta nu
avea să fie unul din ei, ci o persoană dinafara grupului lor. Lucru pe care majoritatea
îl găseau revoltător, dar dacă aceea era dorința Regelui, aveau să se supună lui.



„Bine că măcar Regina va fi dintre noi,” spuse cu voce tare Kass,
Ducele. Îl ținea de braț pe Davren, practic târându-l tot drumul până la
galerie.


De când cu incidentul din metrou, Davren se închise în sine,
fierbând în suc propriu. Indignat că Dolly nu a recunoscut că și-a pus sclipici
în păr și că nici Kass nu a observat cum îi strălucea părul fetei înainte să se
stingă la fel de brusc cum a fi
apărut, brunetul jură că nu avea să mai schimbe un cuvânt cu ei toată ziua.
Dolly, desigur că nu l-a crezut și l-a liniștit pe Kass spunându-i că trecea
printr-o hachiță în acel moment doar pentru că nimeni nu-i dădea nimeni
atenție. Apoi au râs amândoi de el. Doar pentru acest scop era Bufonul – ca să
se râdă de el.


Kass împinse ușa ruginită la perete și se dădu la o parte ca să
poată și Doll și Davren să intre. De când păși înăuntru, Doll își simți nările
înfundate cu un miros puturos de aer stătut. Știa că Tierney, Arhiducele de
Caro, era mereu mult prea ocupat cu pictatul și schițatul și forțatul venirii inspirației – lucru
care de obicei era echivalent cu a fuma iarbă – ca să-și dea seama că are
nevoie de aer curat.


Doll se uită la varul ce se umflase și crăpase pe alocuri pe pereți.
Privirea îi căzu pe o porțiune care era îndeajuns decojită ca să lase să se
vadă cărămida fumurie și pasta întărită. Printre pătratele grele de zid
șerpuiau ramuri de iederă, unele încă verzi, altele deja ofilite.


„Mereu mi-a displăcut să vin aici...” spuse Davren slab,
referindu-se la clădire.


„E mai bun decât nimic,” se găsi Kass răspunzându-i.


„Deja supraevaluezi locul,” îi răspunse brunetul, surâzând.


Continuară să meargă înainte, de-a lungul coridorului. S-au oprit în
dreptul întrării în camera grădinii,
cameră ce ducea lipsă de uși. Se numea astfel din cauză că Tierney îi pictase
toți cei patru pereți. Imaginea reprezenta o grădină exotică, densă și
abundentă ce era pictată numai cu griuri. Pictase grădina atât de bine încât
părea să fie o fotografie imensă lipită de-a lungul pereților. Din nefericire,
din cauza faptului că artistul nu se ocupase și cu restaurarea ei, muralul era
într-o stare la fel de deplorabilă ca și pereții de la intrare.


În cameră erau înghesuite multe persoane. Arhiducele era leșinat pe
jos, într-un colț. Probabil lucrase la ultima lui operă de artă până leșinase.


„Dolly! Scumpo!”


Doll nici nu reuși să-și întoarcă puțin capul să vadă cine o striga
că deja simți o greutate pe spate.


„Sunt atât de încântată să te văd!” continuă să zică
vocea la fel de tare și răspicat ca înainte.


De parcă nu m-ar vedea
în fiecare săptămână.



Contesa era sigură că nu mai avea să audă cu urechea stângă pentru
mult timp după întrevederea aceasta.


„Îmi pare și mie bine să te văd, Megan,” reuși ea să-i spună printre
dinți, în timp ce se elibera din strânsoarea fetei. Nu era ca și cum ele două
se aflau într-o relație de strânsă prietenie. Mai degrabă, Meg se dădea bine pe
lângă ea ca să fie plăcută de Kass. Doll s-a întors spre atacatoarea ei și s-a
uitat lung la ea.


„Umm... să-ți fie de bine...?” încercă Doll să-i spună, deși ea
însuși nu era sigură de ceea ce-i ura.


„Vai, mulțumesc mult,
Dolly! Venind din partea ta, urarea mă face să mă simt extraordinar de bine!” îi aprecie Megan gestul, făcând o piruetă ca
să-și expună pletele ondulate și nou vopsite... în roz bombon.


„Meg, încetează! Mă ustură ochii!” i se plânse Davren, frecându-și
ochii cu podul pălmilor. „Du-te și stai într-un colț ca o sinistrată!”


Meg a pus botul ca să-i dea de înțeles lui Davren ce credea ea
despre ideea lui. Dar se întorse înapoi spre Doll: „Știi, ar trebui să îți mai faci și alți prieteni pe la școală! Începi să ai o reputație de snoabă! Știi că nu e de bine!”


„Prieteni, haideți să nu ne certăm chiar în ziua încoronărilor.”


Toți și-au ațintit privirea spre Aiden, Contele de Inimă Roșie, care
se uita la ei cum s-ar fi uitat un părinte la neîndemânarea copiilor săi. În
acea zi părul lui șaten era lăsăt liber, căzându-i pe umeri. Clipi de două ori
din ochii lui întunecați, înainte de a-i lua mâna Dollenkăi în a lui și a-i
dărui un trandafir roșu. Davren își mută privirea și se îndepărtă de ei,
evident agasat și dezgustat.


„Ce mai face Contesa inimii mele?” o întrebă el pe Doll, zâmbindu-i
duios.


Fata începu să se fâstâcească, concentrându-și toată atenția asupra
trandafirului. Era foarte frumos, și-ar fi dorit ca iubitul ei să-i dea unul în
fiecare zi... odată ce făcea rost de un iubit.


„Dă-i pace! Nu vezi că s-a înroșit toată?”, interveni Kass, râzând
de stângăcia ei.


Aiden îi dădu drumul la mână și oftă sonor ca să-i vadă toți
dezamăgirea.


„Eu care am exersat în fața oglinzii toată dimineața ca să-mi
dezvolt o tactică de apropiere cât mai senzuală și masculină,” oftă el din
nou.”Dolly, data viitoare încearcă să-mi răspunzi totuși la avansuri. Nu pot
lucra cu tine dacă te apucă bâlbâitul doar când ce întreb ‘ce faci’,” continuă
el să i se plângă.


„Aiden, tu ai o personalitate tipică
de Don Juan,” se trezi Megan spunând,
lăsându-i pe toți fără replică. Nu ca n-ar fi avut ce să-i răspundă, dar un
astfel de comentariu venind din parte lui Meg era ceva inimaginabil de isteț...
și ea era nu era tocmai deșteaptă.


Urmă un moment de liniște.


„Poți să mai repeți odată...?” o rugă Aiden, aproape convins de
faptul că avea auzenii.


„Am spus că ai o aspirație
tipică
de Don Juan!”, se enervă
fata cu părul roz bombon.


Alt moment de liniște puse stăpânire asupra lor. ‘Aspirație’ îi
luase locul lui ‘personalitate’.


„Mdaa...ai dreptate,” bălmăji Dolly, ieșind cea mai repede de sub
influența cuvintelor ‘aspirație’ și ‘Don Juan’. Nu credea că va auzi vreodată
asemenea cuvinte ieșind pe gura acelei fete, dar se păru că acea zi sosise și
ea nu s-a pregătit îndeajuns sufletește pentru impact.


Megan îi zâmbi dulce și țopăi pâna la un alt grup de aristocrați.


„A fost foarte... intens,” li se destăinui Kass celor doi.


Aiden își dădu ochii peste cap și le spuse, înainte să se
îndepărteze :


„Dacă până și Meg devine deșteaptă, sfârșitul lumii chiar vine.”


Rapper-ul și fata făcură un scurt schimb de priviri, încuviințând în
același timp. Kass se rezemă de un perete, băgându-și mâinile în buzunarele
hanoracului larg.


„Ce nu înțeleg e este de ce îi dai satisfacție tipului...” începu
el.


„Ce satisfacție?”


„Când încearcă să flirteze cu tine te îmbujorezi toată și nu știi ce
să-i zici. Tu îți dai seama că în momente de genu’, monstrulețul lui interior
cântă de fericire?” dramatiză băiatul faptele.


„Nu, nu înțelegi!” se apără Dolly, afundându-se în acea discuție.
„I-aș da satisfacție dacă aș veni cu vreun răspuns incitant, dar felul în care
mă blochez eu... ai auzit și tu când mi-a zis că n-are cu ce să lucreze!”


Kass chicoti înfundat și se uită la ea cu o expresie de mila
amestecată cu amuzament:


„Își spun eu că reacția ta îi hrănește ego-ul mai mult decât orice
replică incitantă,” zise el,
pronunțând ultimul cuvânt cu ironie. „Nu credeam că mai există cineva cu
naivita –”


Nu reuși să-și termine ideea pentru că fu luat prin surprindere de
brusca dispariție a luminii. Cineva stinse becurile... dar nu în totalitate. O
rază albă, imaculată se vedea căzând pe scenă, unde stătea semeț un bărbat
tânăr. Aerul din împrejurul lui era clar cel mândru și curajos al unui Rege.


„Dragii mei prieteni,” începu acesta pe un ton puternic și
impunător. Doll simți cum i se făcea pielea de găină. „Mă simt onorat să vă am
alături în ultima mea zi de domnire.” Au răsunat aplauze. Bărbatul făcu un
scurt semn cu mâna și acestea încetară. „Ca să nu vă mai răpesc din timpul
prețios, voi trece direct la subiect. A venit momentul să predau ștafeta unui
urmaș. Așadar, eu, Regele Roy Braeden, vreau să vi-l prezint pe – ”


În cameră s-a auzit sunetul sticlei sparte. Roy se uită în jos, spre
picioarele lui, ca să observe că a călcat pe ceva. Un băiat a fugit să-l ajute,
ca un Valet bun ce era. Roy îl puse să ridice obiectul. Valetul se execută. Era
o seringă.


„Se pare că Tierney a descoperit un alt fel de muză, de această
dată,” zise el ironic.


Doll o auzi pe Megan
chicotind în spate. Încercă să se întoarcă spre ea, dar nu reuși. Davren îi
bloca cursul. I se păru ciudat că brunetul stătea teribil de încruntat. Acesta,
observându-i îngrijorarea, se aplecă să-i șoptească la ureche:


„L-am văzut pe noul Rege și nu-mi place deloc tipul.”


Doll înghiți în sec. O dată pentru că Davren stătea mult prea
aproape de ea decât i s-ar fi părut ei normal. A doua oară pentru că atunci când
i-a șoptit vorbele, respirația lui i-a gâdilat părul. Și a treia oară pentru că
dacă noul Rege nu avea să fie plăcut, o revoltă ar fi putut izbucni oricând.


Dar, desigur, primele două puncte erau mult mai importante. Era
destul de sigură că se înroșise.


Slavă Domnului că nu e
luminată toată camera.



„Dacă găsiți prafuri să nu vă atingeți de ele,” îi avertiză Roy,
acum și el încruntat. „După cum spuneam, am plăcerea de a vi-l prezenta pe noul
vostru Rege,” tăcu pentru câteva secunde și se uită la public, văzând că
suspansul își făcea efectul. „ ...Regan Hertz,” sfârși acesta dramatic, numele
rostindu-l ca pe o șoaptă.


Dollenka...


Se uită împrejur. Nimeni nu părea să fi băgat de seamă că cineva o
strigase.


Pe scenă urcă un tânăr înalt ce a mers țintă spre Roy. În loc să
facă o plecăciune, cum era de așteptat, acesta și-a înclinat doar capul în
față. Roy se mulțumi să-i răspundă în aceași manieră, ba chiar păru satisfăcut
de respectul arătat.


Doll l-a tras pe Davren de mânecă.


„Nu e lipsă de respect să-l trateze pe Regele Roy doar cu o aplecare
a capului?” îl întrebă ea în șoaptă.


Băiatul îi răspunse scurt:


„Ba da.”


Fata îi dădu drumul. În timp ce Regan îți ținea discursul, ea cugeta
serios dacă personajul acela din fața ei chiar i-ar fi putut lua vreodată locul
lui Roy, dacă ar fi putut să se ridice la standardele predecesorului. Nu părea
prea sociabil, ceea ce s-ar fi dovedit un mare dezavantaj dacă nu ar fi în
stare să stabilească o relație cu supușii săi. Avea piercinguri multe în
urechi, și părul făcut de parcă ar fi fost o creastă de cocoș care mai era și
vopsită într-un roșu țipător. Și... avea cumva limba despicată? Dar nu era doar
faptul că nu arăta sociabil, părea a fi violent... și vulgar. Toate acestea
numai din cauza liniilor ascuțite ale feței sale. Avea trăsături de reptilă.
Poate din acesta cauză nu i se părea de încredere?


Regan își termină discursul și se dădu un pas în spate, lăsându-l pe
Roy să preia atenția, deși acest lucru nu însemna necesar că vor înceta și
murmurele dezaprobatoare.


„ De asemenea, cum nu am mai beneficiat de îndrumarea unei Regine de
când cu abandonul ultimei, eveniment nefericit ce s-a întâmplat acum câteva
luni, am decis să numesc personal o nouă figură feminină care să domnească
alături de noul Rege Regan.”


Vino la mine...


Ignoră.


Iarăși o pauză plină de suspans. Dacă s-ar fi străduit, Dolly
probabil că ar fi văzu cum mulți dintre cei de față aveau inimile-n gât. Se
uită la Regan doar ca să observe că și el făcea același lucru, o urmărea pe ea.
Își mută privirea spre Roy, văzu cum și acesta avea ochii ațintiți asupra ei.
Ceva ciudat se întâmpla...


Prințesă...


Își scutură capul și-și puse palmele reci pe obraji. Deja auzeniile
ei deveneau penibile.


„Dolly,” îi rosti deodată Roy numele. Își înălță capul ca să-l vadă
stând cu mâna întinsă spre ea și cu o expresie calmă, liniștită pe chip. „Ia-mi
mâna,” o îndemnă. Fata continuă să se uite la el întrebătoare.


Dollenka. Prințesă.


„Ia-mi mâna, Dolly.”


Își mută privirea de la chipul lui la mâna lui.


Vino la mine, prințesă.


Își scutură capul.


De ce aud voci? Oare am
înnebunit?



Roy, ajuns la capătul răbdării, se întinse, o prinse de mână și o
ridică pe scenă. Totul cu un zâmbet încrezător pe față. Doll s-a trezit târâtă
pe scenă, în fața tuturor. Încercă să-și ferescă privirea de public, dar făcând
astfel, dădu de ochii verzi ai lui Regan care o măsurau din cap până-n
picioare.


„O promovez pe Contesa de Inimă Roșie, Dollenka Morag, la titlul de
Regină!” declară Roy tare și răspicat, zâmbetul acela sincer lățindu-i-se pe
față. Mulțimea îi aplaudă frenetic decizia.


Ce naiba...?


Deja începuseră să urle ca lupii la lună.


Nu se poate...


„O să te rănească.”


Doll se uită la Roy. El vorbise? Oare el îi vorbise?


„Tu ai spus...?” începu ea, dar își pierdu repede ideea.


E un drum lung de parcurs... –


„O să te rănească.”


De această dată văzu clar cum i se mișcară buzele băiatului în timp
ce modela sunetele. Puse accent pe un cuvânt în particular.


„Cine o să rănească?” Vocea ei era la același nivel ca a lui.


El te va răni.”


„Cine e el?”


Timpul e scurt...


Apoi văzu. Această trezire o panică, dar în același timp i se păru
normală... de așteptat, chiar. În colțul cel mai apropiat, pe scenă, văzu cum
părți de întuneric se împleteau împreună și formară un vid negru. Simți cum
temperatura camerei scăzu brusc și extrem. Apoi, într-un șoc total, observă cum
iese ceva din gaura de infinit.


„Trăiască Regina Dollenka!” intonă publicul.


Doll se holbă la formațiunea întortocheată de sclipici și oase,
pânze de păianjen și catifea putrezindă. Simți cum rămâne mută de uimire cănd
bucățile începură să se unească și să se modeleze sub forma strălucitoare de
mătase și piele neagră veche, dorințe șoptite și vise uitate. Figura se
strecură afară din vid și în lumină.


„Dolly, mă auzi?” încercă Roy să-i capteze atenția.


Nu mai e un vis...


Se uită la el.


Era același bărbat, dacă-l putea numi în acest fel, din metrou. Cel
care căzuse în scorbura iepurelui.


Prin păr îi dansau stele și-l făceau să-i stea sălbatic. Fața lui
era palidă, cu ochi seducători și brutali colorați diferit, obraji scobiți,
buze imobile, subțiri, dar la fel de frumoase ca al unei păpuși de porțelan.
Nasul îi era acvilin și îi conferea un aer arab, deși era atât de alb –
nu, alb nu era cuvântul potrivit. Era atât de ... similar cu strălucirea lunii
încât nu se putea compara vreodată cu un om. Purta o coroană făcută din noapte,
o cămașă largă croită din pânze de păianjen, mânuși din petale, pantaloni din
smoală de păreau de la distanță a fi similari cu o pereche din piele neagră,
cizme înalte din tulpini de trandafiri fără spini îl încălțau, în timp ce el
purta o mantie de ceață densă – iar ochii lui luceau cu un sentiment pe care
Dolly nu-l încercase niciodată până atunci.


Nu-și putea lua ochii de pe creatura ce o pândea din colț. Îi venea
greu să și clipească, temându-se că prezența aceea strălucitoare avea să
dispară. Dacă ar fi fost atentă și la cei din jur ar fi observat că mulțimea
aproape că se oprise din vociferat, că Regan se uita la ea întrebător și că Roy
făcea același lucru ca noul Rege, doar că părea trist.


Creatura se uită plină de curiozitate la ea, apoi vorbi, încet. „Nu
mă așteptam la o asemenea situație.”


O pauză.


Dar vocea... Vocea era ca un coșmar. Ca un coșmar încontinuu în care
erai treaz. Glasul lui era persuasiv
și suav și adânc și o făcea să vrea să se înfășoare în plapuma copilăriei și să
simtă mirosul naivității și să se creadă protejată de toate relele. Să
experimenteze toate acestea chiar înainte ca el să o fure din acel vis
nostalgic și să o aducă în coșmarul maturității.


„Dar acest lucru nu înseamnă că gestul nu este binevenit,” continuă
ceea ce i se păru a fi un el. Creatura îi oferi umbra unui zâmbet.


Dacă Dolly ar fi fost atentă, ar fi observat că Roy oftă ușurat după
ce el rosti acele cuvinte.


„Sper că ești la fel de încântată să mă vezi la fel de mult cum sunt
eu încântat să te revăd.”


Se oprise înainte să rostească ambele derivate din ‘încântare’ de
parcă ar fi avut nevoie de timp ca să modeleze convenabil acele cuvinte astfel
încât ele să ia forma pe care o dorea el.


Creatura se aplecă impetuos înaintea ei, prinzându-i vârfurile
degetelor înainte ca Doll să se dea înapoi și sărutându-i-le:


„Permite-mi să mă prezint: Arawn Gwydion – Rege al
Subteranului.”

Da, iubitii mei cititori (care sunteti doar unul, remarca analfabetul de mine in mod subit), lucrurile se incing. Din fericire pentru sanatatea mea, sunt in jur de 50 de capitole in prezent, asa ca nu-mi fac griji ca o sa raman in pana de postari daca incep sa fac dedicatii... ca mai devreme. Si treceti peste faptul ca in legende, Arawn se lupta cu Gwydion. Este total irelevant aici. Arawn al meu doar imprumuta numele. Atat doar.

Sa va fie de bine.
(si nu uitati sa dati commenturi, I ADORE COMMENTS! So don't hesitate at all. Feed my inner beast or I will die of hunger.)
In concluzie, da-ti commenturi.
Ah da, chestia asta e cu copyright. Daca fura cineva un singur cuvant din opera mea maiastra, I WILL BITE YOUR HEAD OFF!! D8< I'M SERIOUS. SO DON'T STEAL WITHOUT MY PERMISSION!
That's all.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
VelvetH0ur
Admin
VelvetH0ur

feminin
Numarul mesajelor : 1747
Varsta : 23
Data de inscriere : 10/05/2008

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Mier Mai 05, 2010 6:28 pm

cu nextul asta ma omori. nu stiu daca am timp sa citesc tot lol
e ki-lo-me-tric Neutral

Cei trei – Contesa de Inimă Roșie, Ducele de Treflă și Bufonul Negru
– se îndreptau spre acel loc deja. Pentru acest scop au și călătorit cu metroul
până în celălalt capăt al orașului.

Davren tre`sa fie bufonul negru. mai am putin si mi-l declar personaj fav, oricum. e brunet si nu ma mai pot abtine.
Da,Davren e bufonul negru.

Știa că Tierney, Arhiducele de
Caro, era mereu mult prea ocupat cu pictatul și schițatul și forțatul venirii inspirației – lucru
care de obicei era echivalent cu a fuma iarbă


hah lol

îi aprecie Megan gestul, făcând o piruetă ca
să-și expună pletele ondulate și nou vopsite... în roz bombon.


cred ca glumesti. clar.

asa deci Doll e tipa de care sunt *toti* atrasi.

O dată pentru că Davren stătea mult prea
aproape de ea decât i s-ar fi părut ei normal. A doua oară pentru că atunci când
i-a șoptit vorbele, respirația lui i-a gâdilat părul.

la naiiiba. wub
si apoi o striga o voceee. devine si mai interesant.

well,un rege violent,vulgar si tot tacamul. din nou original :> si acum sigur pe Dolly o alege. evident.

Era același bărbat, dacă-l putea numi în acest fel, din metrou.
eram sigura ca trebuie sa reapara si asta. de fapt... imi cam pierdusem sperantele pe parcurs.

„Permite-mi să mă prezint: Arawn Gwydion – Rege al
Subteranului.”

gataaa am citit.

mi se pare atat de tare cand anumite piese, legende...orice! fictiune oricum, sunt transpuse in lumea reala... exact ce faci tu in ficul asta, si scrii foarte okay deci rezulta ceva cat se poate de niiice What a Face

_________________



Listen, you sinner, I`m sinning too
Just wait until the darkness falls so I can sin with you.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://musicisfuel4life.forumz.ro
MadHater
lil' Artist
MadHater

masculin
Numarul mesajelor : 468
Varsta : 26
Localizare : I'm that little voice inside your painfully crowded head
Stare de spirit : D;< Vreau commenturi la fic. NAO!!
Data de inscriere : 11/06/2008

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Mier Mai 05, 2010 6:36 pm

Can I do my happy dance number now?
*is in heaven*
...
.
.
.
.
OKAY, O SA POSTEZ URMATORUL CAPITOL - DUPA O SCURTA PAUZA.
Mai vreau un comment de la cineva inainte sa mai postez.
Dammit, vreau fani, ce sa mai.

Oricum, daca Davren e preferatul tau, trebuie sa-ti spun ca el apare doar ocazional... si la un moment dat adopta rolul de damsel in distress.
Dar oricum am un intreg capitol scris numai despre el si Arawn. <33
Mwahahahaha!! *evil laughter*


Gata. Da. Astept.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Lulu`.Xd.
we are improving...
Lulu`.Xd.

feminin
Numarul mesajelor : 128
Varsta : 24
Localizare : Japan World XD
Stare de spirit : Nyappy ^_^
Data de inscriere : 12/05/2010

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Sam Mai 15, 2010 5:28 pm

Uh...mă dor ochii :]]
Prea atentă.
Prima parte a fost foarte true xD
nu știu cum de ai răbdare să scri atât :]]
Preferatul meu e Kass ;3
Uh și Megan aia =)

''Nu ca n-ar fi avut ce să-i răspundă, dar un
astfel de comentariu venind din parte lui Meg era ceva inimaginabil de isteț...
și ea era nu era tocmai deșteaptă.''

Ce deșteaptă s.a făcut dintr-o dată :]]
Te pricepi. Și cuvintele merg ca 'unse'.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
MadHater
lil' Artist
MadHater

masculin
Numarul mesajelor : 468
Varsta : 26
Localizare : I'm that little voice inside your painfully crowded head
Stare de spirit : D;< Vreau commenturi la fic. NAO!!
Data de inscriere : 11/06/2008

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Sam Mai 15, 2010 5:44 pm

OMGOMGOMGOMG!!!
COMMENT NOU!
I LOVE YOU! *sounds like a retarded kitten* <33333

IAR ACUM VOI POSTA URMATORUL CAPITOL! IN CARE APARE KASS LA SFARSIT! >:D






Moonlight Shadow


Aiden era în bucătărie când telefonul ei începu să sune. Soarele
aluneca lin la orizont.


„Da, Rege?” vorbi el în mobil, ducându-l mai aproape de urechea
stângă.


Cum se simte Dolly?”
întrebă vocea din partea cealaltă a conexiunii.


Aiden își luă o suviță de păr șaten între degete, întorcându-se spre
ușa deschisă prin care se putea vedea dormitorul. Davren stătea pe jos, cu
mâinile încrucișate pe marginea patului, urmărindu-i fiecare gură de aer pe
care o lua Dollenka.


„Doarme. Davren stă cu ea,” replică Aiden scurt.


La masa din bucătărie erau așezați Kass, el și Regan. Primii doi se
aflau acolo clar din cauză că erau îngrijorați, dar ultimul venise deoarece
fostul Rege l-a sfătuit să încerce să socializeze cu ‘supușii’ lui. Doar că
nimeni nu vorbea, înafară de Aiden care era ocupată cu telefonul.


Kass se trezi cu mobilul negru al băiatului vârât în față. Se uită
întrebător la el.


Regele vrea să vorbească
cu tine,” îi explică el, zâmbind.
Regele fiind evident Roy.


Rapper-ul luă stângaci telefonul și încercă să vorbească la el. Era
mult prea mic pentru el. Dacă și-ar fi încleștat mâna, l-ar fi putut zdrobi.


„Alo?”


Am motivat acțiunea lui
Dolly. Se pare că toți au înghițit scuza
,” îl puse la curent Roy.


„E bine de știut, șefu’!”


Din cauza bruștei apariții a Regelui Subteran, Dolly căzu pe scenă.
Simțise cum se scurgea vlaga din ea și cum îi tremurau incontrolabil genunchii,
așa că nu a fost deloc surprinsă când nu a mai văzut în fața ochilor decât
podeaua scenei și, apoi negru.


Leșinul noii Regine i-a alarmat pe cei din public și a pornit o
zarvă foarte mare al cărui scop era să o ajute pe Dolly. Cumva Roy reuși să-i
calmeze, chiar dacă cu greu. Și îi numi pe prietenii fetei să o ducă acasă.
Faptul că cei doi prieteni deveniră cumva cinci, era altă poveste.


Așa că odată ce au instalat-o pe Dolly confortabil în patul ei,
gașca se împrăștie în diferite camere. Aislin, o fostă colegă de școală a
Dollenkăi, scotoci prin frigider doar ca să observe că acesta era cam gol,
decise să-l ia pe Regan la o plimbare scurtă până la supermarket și în acel
timp să vadă ce fel de persoană era el. Aislin nu prea suporta figurile din
jocul Regilor și Reginelor, dar având în vedere că o priveau direct pe Doll,
acum că ea devenise Regină, decise să vadă împotriva cui avea de a face.


În acest timp Kass și Aiden conversau la masa din bucătărie despre
reacția șocată a Dollenkăi și refuzul ei de a urca pe scenă la început, precum
și despre noul hobby al lui Tierney –
heroina. Davren, în schimb, ca un romantic înnăscut ce era, în ciuda
faptului că nu vroia să recunoască, zăcuse la capul patului de la început până
la sfârșit.


Întoarcerea noului Rege de la magazinul alimentar s-a făcut auzit
foarte bine, căci Aislin, spumegând de furie, trânti ușa la perete, aproape
făcându-l pe Aiden să-și bage capul în podea de frică. Fata ajunse la concluzia
că Regan era un ‘tânăr’ sadic și vulgar ce nu merita nici un pic de atenție.
Descrierea lui a fost drastic modificată, altfel ar fi fost mai multe injurii
la adresa lui. Cea de a doua acțiune pe care Aislin încercă s-o facă a fost de
a-i închide ușa în nas Regelui. Doar că nu i-a mers. Și toate răcnetele ei l-au
enervat pe Davren, care i-a promis că dacă mai zbiară ca apucata (notă: și Davren striga) avea s-o bată de să-i sune apa-n cap. Apoi fata s-a
apucat de gătit.


Regan se instalase confortabil pe un scaun dintre ceilalți doi
băieți. Singura problemă era că odată ce acesta a intrat în apartament, se lăsă
o liniște mormântală. Începuse să înțeleagă cum stăteau lucrurile vizavi de relațiile
Dollenkăi. Aiden se juca de-a flirtul cu ea, deși îi era bun prieten. Kass era
practic fratele mai mare și protector. Aislin era best friend-ul din copilărie... iar, cât despre Davren, intuise că
acesta avea o one-sided love pentru
Dolly.


Se uită împrejur, iar privirea îi zăbovi asupra fotografiilor de
familie puse pe rafturile cu cărți. În una din ele stătea un bărbat zâmbind
spre copilul pe care îl ținea în brațe. Era destul de sigur că acela era tatăl
fetei. Probabil din cauză că Dolly semăna leit cu el... doar că era mai
drăguță. Cealaltă fotografie părea să fie decupată de undeva și îl înfățișa pe
același personaj, în haine de scenă, probabil croite pentru o piesă de
amplasată în Evul Mediu, din câte își putea da seama. Putea să vadă detaliile croielii
– forma unei pânze de păianjen ce se întindea pe materialul cămășii.


„Cine e tipul?” îl întrebă el pe Aiden.


Șatenul se uită în direcția mâinii lui. „Ah, acela e tatăl ei,
Darcy. A murit acum câțiva ani.”


Regan se strâmbă când auzi veștile. În opinia lui, să păstrezi poze
cu tatăl mort în bucătărie era mai presus de sinistru – i se părea și puțin
masochistic. Dar știa că opinia lui nu avea să fie bine primită așa că tăcu.


Kass, când se trezește Dolly,
spune-i să mă sune că vreau să discut câteva amănunte cu ea
.”


„Da. Îi voi spune.”


Și dacă începe să aiureze
despre alți regi din tărâmuri magice, n-o băga în seamă. E un sindrom standard
pentru cei care abia intră în Familia Regală
.”


Îi închise telefonul.


„Hey, Regan, tu aiurezi despre regi magici?” îl întrebă Kass pe noul
Rege.


Roșcatul se încruntă la el.


„N-ai vrea să te uiți la Muppets în loc să mă agasezi?” îi replică
acesta enervat. Kass se strâmbă de nedumerire în timp ce Aiden încerca să se
abțină să nu râdă.


„Ar trebui să-i explici ce sunt Muppets pentru că nu știe.”


Toți patru, inclusiv Aislin care în acel moment punea sarea în
mâncare, se întoarseră spre ușa dormitorului. Acolo, în pragul ei stătea Dolly,
rezemată de toc și surâzând. Davren era în spatele ei și părea îngrijorat. O
prinse de braț.


„Spune-le și lor ce mi-ai zis mie,” o rugă el, după care înghiți în
sec.


Brusc, Doll se uită la ei cu o seriozitate posacă.


„Pentru ce să le zic și lor? Vor reacționa la fel ca tine și or să
mă creadă nebună,” se răsti ea la Davren, întorcându-și capul spre el și
încercând să facă un contact vizual. Acesta își feri ochii și se vedea clar că
vorbele ei l-au rănit. Ea se uită la podea. „Scuze,” murmură încet.


„Mda, mai întâi omori omul, iar apoi îți ceri scuze. Schimbă-ți
tactica,” îi replică el rece, croindu-și drum spre sufragerie. Trânti ușile în
urma lui.


Se lăsă o tăcere apăsătoare. Se auzea cum scârțâia scaunul pe care
stătea Regan.


La fel cum scârțâie lemnul
sub greutatea piciorulul...



Se uită la chipurile celor prezenți în cameră. Toți aveau cam aceeași
expresie care o înfuria pe Doll.


„Acum eu sunt personajul negativ?!” îi întrebă ea stupefiată.


„Poate dacă ne-ai spune ce se întâmplă ar putea să te ajutăm cumva,”
îi spuse Aislin, răspunzându-i prima. „Doar pentru acest lucru sunt prietenii,
nu? Să se ajute reciproc –”


Vocea îi pieri când o văzu pe Dolly clătinându-se din nou. Scăpă
solnița din mână și încercă să o prindă, dar băieții – Kass și Aiden – i-o
luară înainte. Noua Regină se sprijini de Kass, încercând să-și recapete
echilibrul chiar dacă doar puțin. Se uită prin cameră. Vedea în ceață, dar
încetul cu încetul vederea i se clarifica.


„Ce naiba cauți tu la mine în casă?!” întrebă ea, uitându-se la
Aiden. „Și tu ești aici?” adăugă odată ce-l zări și pe Regan.


„Eu...” începu Aiden pe un ton suav. „Eu sunt aici ca să fiu sigur
că ești bine,” termină el, prinzându-i mâna. Dolly era mult prea enervată ca să
mai aibă timp să-i înțeleagă cuvintele și să se înroșească.


„Mulțumesc. Sunt bine. Poți să pleci. Ușa este acolo.” zise ea
repede, fără să-i lase loc de replică. Își eliberă mâna din strânsoarea lui și
îi arătă ieșirea din apartament.


„Ce dură ești, Majestatea ta,” veni un comentariu glumeț.


„Nu țin minte să te fi băgat cineva în sea – ” începu ea, dar rămase
fără glas când și-a dat seama că Regele era cel care vorbise și că expresia lui
trecu repede de la veselie la o furie bruscă, totul datorită replicii ei. „ –
mă... Sire,” termină ea pe un ton scăzut. Acum îi putea citi ușor lui Regan pe
chip intențiile criminale.


Urmă altă liniște apăsătoare. Regan se uită sfidător la ea.


„Acum ar fi momentul să mi te închini și să cerșești îndurare,” îi
spuse Regele pe o voce periculoasă.


„Îmi cer scuze.”


„Scuzele nu te vor ajuta cu nimic. Ți-am zis să cerșești mila mea,”
repetă el din nou. Se ridică de pe scaun, îndreptându-se spre ea. Avea mersul
greoi, oarecum animalic și felul în care se uita la ea îi aducea aminte de un
șarpe cu clopoței ce-și pândește mâncarea.


Îi prinse bărbia și îi înălță capul spre fața lui. Dolly își încleștă
pumnul.


„Ca să mă vezi mai bine,” îi explică el. Intraseră amândoi în
Scufița Roșie în acel moment. „Acum, dacă o să fi destul de convingătoare în
cerșitul tău, poate... poate o să te
las în pace.”


Vorbea mult prea încet. Era mult prea aproape de ea.


Doll îl plesni. Impactul scoase un sunet puternic. Atât de tare se
auzise încât Davren ieși în fugă din sufragerie să vadă ce s-a întâmplat. Fata
rămase cu mâna în aer, nevenindu-i să creadă că i-a tras o palmă noului Rege.
Când conștientiză totuși acest lucru, își lăsă mâna să cadă și țipă:


„Ai impresia ca dacă ești Rege toți vor face orice vrei tu? Eu m-am
săturat să-mi tot cer scuze și să fiu jucată pe degete după cum vreți voi!
Ieșiți toți afară!” Simți cum îi dădeau lacrimile. „Acum!” ordonă.


Știa că privirile lor erau ațintite asupra ei. I se părea că ardeau
găuri prin ea. Dintre toate, privirea lui Regan era cea mai ostilă.


„Ești o scorpie rece, știai acest lucru?” o întrebă Aiden cu o
expresie îndurerată pe chip.


Cei cinci își luară gecile și fularele și ieșiră pe ușă, luându-și
vag la revedere.


Doll, rămasă singură, se uită la solnița de pe jos înainte să se
arunce în pat și să izbucnească în plâns. Ignoră posterul plasat deasupra
patului ei, cel care înfățișa naiade care se jucau în apă, și nici nu se clinti
când dădu peste CD-ul cu Dungeons &
Dragons
pusă pe pernă. Continuă să plângă, pentru că știa că se comportase
prostește când tot ce vroiau prietenii ei era s-o ajute.




Dolly s-a trezit după ce ațipise și și-a șters urmele lăsate de
lacrimi. Afară deja se întunecase, iar în dormitorul ei era o beznă totală. Își
simțea gura uscată. Avea nevoie de un pahar cu apă. S-a dat jos din pat și s-a
împleticit în drum spre ușa de la cameră. S-a lovit de colțul de la dulap și
multe alte piese de mobilier până să ajungă în dreptul destinației. Apăsă
clanța și se rezemă de lemnul ușii, până când aceasta se întredeschise. Își
târî picioarele pe faianța rece din bucătărie, își luă un pahar pe care și-l
umplu cu apă. Îl dădu pe gât repede. În mintea ei repeta evenimentele acelei
zile.


„Am devenit regină...” a simțit ea nevoia să spună cu voce tare.
Suna răgușită. Își umplu din nou paharul cu apă, bău tot și apoi îl spălă. Când
termină, merse înapoi în dormitor.


„Am devenit regină.” incantă ea din nou.


Felicitări pentru reușită...



Dolly înlemni. Se uită împrejur și încercă să aprindă lumina apăsând
pe întrerupător. Nimic.


„S-o fi ars becul...” a zis ea. Își plimbă privirea prin cameră,
încruntându-se ca să se concentreze și să vadă mai bine. Îi era greu să distingă
obiectele în unele colțuri ale camerei care nu erau la fel de bine luminate ca
altele.


Luminate? Stai! Lumină de
unde?!



Și atunci văzu trandafirul pus pe masa ei. Un trandafir magic, cu
petale de aceași culoare ca sângele uscat ce emanau o lumină palidă, sidefie.


Felicitări, prințesă... –


O șoaptă levită din întunericul oglinzii ei. Stomacul Dollenkăi i se
strânse și simți cum i se întorcea pe dos... de repetate rânduri. La fel ca și
camera în care stătea. Se învârtea încet, împreună cu ea. De jur împrejur.
Singurul loc fix, care nu avea tendința să se miște, era masa ei. Masa ei,
scaunul ei familiar, creioanele colorate, oglinda și lampa, câteva cărți vechi
– și trandafirul. Și, când Dolly se uită mai atent prin lumina argintie, văzu o
pânză de păianjen.


Brusc, pereții începură să se apropie. Fata simți cum frica îi
creștea în corp – claustrofobie și frica de a fi strivită de vie.


Dollenka...


„Cine...?” se înnecă ea în timp ce încerca să vorbească.


Uite ce îți ofer...


Trandafirul se rostogoli, mânat de o briză de aer rece, până pe
marginea mesei, înspre ea. Dar de unde venise briza? Toate ferestrele erau
închise.


Dolly trase aer adânc în piept și se uită în oglindă. Își văzu
propria fașă, propriile haine care acum erau șifonate și observă că avea ochii
deschiși larg. Deodată, reflecția ei se deformă și începu să se schimbe.
Înlemni din nou, simțindu-și stomacul revolându-i-se mai tare.


Și apoi își îndreptă spatele.


„Nu!”


Nu o să intru în jocul
acesta. Nu sunt un copil să mă las păcălită în acest hal.



Deformările încetară.


„Ești acolo, nu-i așa?” întrebă ea... oglinda.


Tăcere.


Își mușcă buza. „Știu că ești acolo.” Dolly încercă să-și păstreze
vocea așa cum era, să nu-i tremure. „Știu că mă urmărești. Așa că ascultă.”


Tăcerea se adânci. Camera încetă să se mai rotească și pereții
reveniră la distanța lor normală. Pentru o fracțiune de secundă, Dolly văzu în
oglindă un cineva, undeva, ținându-și respirația și aplecându-se în față. Fata
făcu un pas în spate.


„ Ia-ți... cadoul și pleacă! Pleacă departe de mine!” spuse ea și se
împotmoli pentru câteva secunde, gândindu-se că așa ceva e ireal. „ Te resping!
Nu vreau nimic de-al tău sau care are de a face cu tine! Nu acum și nici în
vecii vecilor!” Se opri și trase lacomă aer în piept.


Aerul din încăpere deveni foarte rece, chiar arctic. Și... oglinda
avea acum flori de gheață pe ea.


„Da! Așa e! Pleacă! Lasă-mă în pace!”


Pentru un moment lung, nimic nu se întâmplă.


Dar apoi oglinda s-a contractat și s-a alungit și trandafirul zbură
de pe masă când un vânt veni dinspre oglindă spre ea, după care mici urme de
ceață au apărut pe suprafața cristalină a acesteia și au format imaginea unui
bărbat ce purta o mantie de pene albe, moi, fața lui fiind frumoasă, lucind
într-o lumină argintie.


Dollenka...


Pielea de pe mâini și de pe spate i se făcu de găină. Vocea aceea...
aceeași voce desprinsă din lumea coșmarurilor, de la încoronare, aceeași voce
din visele ei neînțelese. Se schimonosi de frică și își prinse genunchii cu
mâinile, stând la pământ. Așa ceva nu se întâmpla, așa ceva nu se întâmpla.


El întinse o mână spre ea. Dolly se dădu mai în spate, ferindu-se de el.


Vino la mine...


„Nu!”


Și pereții începură din nou să se apropie, mai repede decât înainte
și era cumva o iluzie optică sau un unghi al luminii care a făcut ca frumusețea
chipului lui să se schimbe în mânie întensă și, deodată, era atât de, atât de
incredibil de aproape, apăsând cu o palmă suprafața cealaltă a oglinzii, cu
ochii lui diferiți, unul colorat precum argintul topit, celălalt arzând cu
furie fierbinte.


Nu!!” țipă Dolly printre
lacrimi. „Nu te vreau! Pleacă
departe!”


Un sunet ciudat – era cumva un țipăt drept răspuns? – sau i se păru... Ba nu, îl auzea limpede...


– Tu m-ai dorit, vrăjitoare
mică! –



Doll văzu cum o creangă a unui pom se tot lovea violent de geamul
camerei. Fără să gândească, fugi la fereastră, o deschise și rupse creanga. O
briză călduță – în timpul iernii? – trecu pe lângă ea, trandafirul fiin purtat
de vând. Fata se uită după el, prin întunericul nopții.


Se întoarse la timp ca să vadă încă o dată pânza de păianjen,
înainte ca aceasta să se dizolve.


Dolly se lăsă să cadă pe spate, până când umerii ei au întâlnit un
perete rece de care să se sprijine.


Imposibil...


Camera era acum întunecată de o beznă densă. Nu mai putea să vadă
oglinda.


„Nu-mi vine să cred...”


Întunericul îi înghiți vocea.


Stomacul ei începu să revină la normal. Tot nu-i venea să creadă ce
se întâmplase. Gândurile ei începură să se amestece sălbatic. De un singur
lucru și-a dat seama.


Nu o să pot dormi la noapte
în camera aceasta...



Așa că își luă plapuma și perna, merse în sufragerie și adormi pe
canapea, cu televizorul deschis.


Când s-a trezit nu și-a mai adus aminte visele pe care le-a avut.






Kass se uită la ecranul telefonului mobil. 4.12.2011 13:28 Îl băgă
înapoi în buzunar și își continuă drumul. Era într-un mall. Venise acolo cu
sora lui mai mică pentru că ea îl rugase să-i țină pungile de cumpărături. După
o vreme i se făcuse foame și o lăsase în Macy’s, unde știa că avea să stea cel
puțin jumătate de oră dacă nu mai mult.


Văzu în fața un fel de stand de ziare și reviste. Adică așa părea de
la distanță, dar pe măsură ce se apropia de el observă că era de fapt un mic
magazin de sandwich-uri cu două mese de cafenea în față.


Nu era nimeni acolo când a ajuns așa că se juca nervos cu unul din
inelele cu cap de mort.


Deodată, auzi o voce, „Ai vrea, te rog frumos, să pleci? N-am nevoie
de tine!”


„Pardon?” făcu Kass, surprins.


O femeie tânără își făcu apariția. „Oh, îmi pare rău. Credeam că
ești altcineva,” se scuză ea. „Cu ce te pot ajuta?”


Kass nu putea să nu observe că avea cel mai frumos păr roșcat-șaten.


„Uhmm... un sandwich cu roșii și brânză la pachet.”


„Aici sau la pachet?”


„Aici.”


„Imediat,” zise ea și se întoarse spre grill, începând să i-l
pregătească.


Kass se așeză la una din măsuțele de café. Se tot uita la ceas. Știa
că uitase ceva, dar nu-și putea da seama ce. Două fete trecură pe lângă el,
amândouă slabe și îmbrăcate la modă. Fără să vrea, auzi cum una dintre ele i se
adresează celeilalte cu apelativul păpușă și mintea îi zbură la Dolly.


Atunci își aminti. Scoase telefonul și o sună repede pe Dollenka.
Auzi tonul de la mobil de trei ori până să-i răspundă aceasta.


Da?”


„Dolly, am uitat să-ți spun ceva ieri. Roy vroia să-ți vorbească
despre ceva. Ar trebui să-l suni,” îi spuse repede rapper-ul.


Uite cum stă treaba, azi
oricum avem întâlnire la galerie, noi, cei cu rangurile superioare. Dacă Roy
vrea să-mi spună ceva, poate s-o facă acolo
.”


Kass tăcu. Nu era foarte sigur dacă fostul Rege avea să fie mulțumit
de cum evoluau lucrurile.


Așa că ne vedem acolo. Nu
uita: la trei
!” îi reaminti ea după care îi închise.


Băiatul rămase cu telefonul în mână.


„Poftim, un sandwich cu brânză și roșii,” îl anunță fata, așezându-i
în față farfuria cu sandwich-ul și tacâmurile. „Poftă bună!”
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Lulu`.Xd.
we are improving...
Lulu`.Xd.

feminin
Numarul mesajelor : 128
Varsta : 24
Localizare : Japan World XD
Stare de spirit : Nyappy ^_^
Data de inscriere : 12/05/2010

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Sam Mai 15, 2010 6:11 pm

Aiii! Nu m.a luat somnul! :]].
Mult ai scris , Mult am citit. T-T
Acum a început să îmi placă Aiden =)
Oare cine e următorul?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
MadHater
lil' Artist
MadHater

masculin
Numarul mesajelor : 468
Varsta : 26
Localizare : I'm that little voice inside your painfully crowded head
Stare de spirit : D;< Vreau commenturi la fic. NAO!!
Data de inscriere : 11/06/2008

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Sam Mai 15, 2010 6:21 pm

De ce nu-l iubesti pe Arawn? Tot ce vrea el este dragoste Q__Q

IAR ACUM VOI ASTEPTA SA COMENTEZE SI CATALINA INAINTE DE A POSTA UN NOU CAPITOL! HA >:D
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Lulu`.Xd.
we are improving...
Lulu`.Xd.

feminin
Numarul mesajelor : 128
Varsta : 24
Localizare : Japan World XD
Stare de spirit : Nyappy ^_^
Data de inscriere : 12/05/2010

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Sam Mai 15, 2010 6:27 pm

Ne , ne. Poate să vrea dar eu nu , mie îmi place personalitatea lui Aiden :]]
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
MadHater
lil' Artist
MadHater

masculin
Numarul mesajelor : 468
Varsta : 26
Localizare : I'm that little voice inside your painfully crowded head
Stare de spirit : D;< Vreau commenturi la fic. NAO!!
Data de inscriere : 11/06/2008

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Sam Mai 15, 2010 6:30 pm

Da, pai n-ai noroc. Aiden e un personaj minor. Kass cam la fel. Singurele pe care le urmaresc sunt Aislin (care se transforma in baiat la un moment dat. SI E ELF), Arawn si Dolly (evident), Regan (duh!) si Davren (care o sa aiba un intreg capitol numai pt. el si Arawn).
Tough luck x3
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Lulu`.Xd.
we are improving...
Lulu`.Xd.

feminin
Numarul mesajelor : 128
Varsta : 24
Localizare : Japan World XD
Stare de spirit : Nyappy ^_^
Data de inscriere : 12/05/2010

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Sam Mai 15, 2010 6:35 pm

Neh ,nu îmi pasă :]]
Yeah da Aislin e fată și se face băiat? O__o
Adică se face dăla nu travestit , shesh XD
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
MadHater
lil' Artist
MadHater

masculin
Numarul mesajelor : 468
Varsta : 26
Localizare : I'm that little voice inside your painfully crowded head
Stare de spirit : D;< Vreau commenturi la fic. NAO!!
Data de inscriere : 11/06/2008

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Sam Mai 15, 2010 6:40 pm

Nununu, Aislin este corpul uman al elfului Kieron. Cand vrea sa ia infatisare umana se metamorfozeaza in Aislin, care e cea mai buna prietena din copilaria a lui Dollz. Deci iti dai seama ce privilegiat e elful ala. xD
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Lulu`.Xd.
we are improving...
Lulu`.Xd.

feminin
Numarul mesajelor : 128
Varsta : 24
Localizare : Japan World XD
Stare de spirit : Nyappy ^_^
Data de inscriere : 12/05/2010

MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   Sam Mai 15, 2010 6:43 pm

Băi ce fic interesant. Xd
Deci o să stau să îl urmăresc , nu ca pe o carte că [,] eu dacă citesc nu termin o carte =)
Mă plictisesc repede de ea.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Heart's Desire (I only Wish)   

Sus In jos
 
Heart's Desire (I only Wish)
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
MusicIsFuel4Life :: Creation Zone :: Fan Fiction-
Mergi direct la: